Archive | august 2015

Pericol din stânga


Două orașe, în aceeași zi.

Riga, ora 10 AM. 

Lumea stă liniștită și așteaptă culoarea verde pentru a traversa. Pe străzile înguste, care nu sunt blocate de mașinile parcate aiurea, mașinile circulă sau se opresc după cum dictează măria sa, regele șoselelor – semaforul. Pietonii, indiferent de stradă nu se uită nici în stânga, nici în dreapta atunci când traversează pe trecerea de pietoni la culoarea verde deoarece știu că această culoare le dă prioritate, iar nici un dobitoc nu va apărea ca să atenteze la siguranța lor.

Chișinău, ora 17:PM

La intersecția dintre bulevardul Ștefan cel Mare și strada Pușchin, la câteva sute de metri de primărie este mare forfotă. Deși este culoarea verde iar pietonii s-au pornit grăbiți pe trecerea de pietoni aceasta este blocată de o mașină staționată în mijlocul trecerii. Din cealaltă parte vine altul care claxonează niște pietoni mai înceți care par că nu vor să alerge. Totul datorită reformei „săgeții verzi”.

O nouă formă de „mită”

Săgeata asta nu este deloc în sprijinul pietonilor. Ei nu pot traversa liniștit strada nici la culoarea verde, dar mai ales atunci când nu este semafor. Eu am întâlnit cel puțin două cazuri în care unii au fost loviți pe trecere de automobile care virau la dreapta la roșu, folosindu-se de săgeata verde. Ca să nu mai vorbesc de numărul mașinilor care veneau din stânga sau dreapta care frânau brusc în fața trecerii de pietoni sau treceau la centimetri distanță de mine.

În limbaj mai popular, semaforul este polițistul, iar săgeata verde este mita. Deși este roșu, nimănui nu îi place să respecte deoarece îi face să aștepte, să cheltuie timp. Tot dacă încalcă, nimeni nu adoră procesele verbale, amenzile și punctele de penalizare. Dar dacă ar exista o posibilitate de „a rezolva cumva mai repede”… Și așa a apărut mai întâi mita, iar apoi săgeata verde la semafoare.

DSC_7929

Este o idee tâmpită, domnule Dorin Chirtoacă!

Reclame

Trăiască ștampila


Pe 27 august mulți din deținătorii unui pașaport pe care scrie Republica Moldova ies în stradă și laudă ciotul de pământ pe care cineva încă insistă să îl numească țară. Mă uitam zilele trecute la cazurile autoproclamatelor republici din estul Ucrainei, și m-am gândit doar la un singur lucru – noi suntem la fel. Singura diferență dintre noi, republica Moldova și acele două autoproclamate păpuși a lui Putin, este că cineva ne-a recunoscut. Iar acel cineva în primul rând a fost statul vecin și prieten, România. Iar prin asta s-a greșit mult. Dar lăsăm.

În anul 1990 niște membri ai PCUS, filiala din RSSM a decis să trimită într-o bortă ideea reunirii cu România și a decis că e timpul să-și facă un stat. Și l-au făcut.

Timp de 20 de ani s-au schimbat partidele și conducătorii.

Întâi pe stânga au fost Agrarienii, apoi comuniștii, apoi vor fi Dodon și Usatîi.

Pe dreapta au fost Roșca, Sturza, Urechean, Matei, Filat, Ghimpu.

În centru, ca un rahat ușor ce plutește pe o mare de glod și zoaie stă Diacov, neclintit de 20 de ani, deoarece știe să se dea la timp cu cine trebuie. Când cu Voronin, când cu Filat și Ghimpu. Iar oamenii s-au dus din țară.

Cei care rămân sunt ostateci. Ostateci deoarece careva dorește să mențină ștampila de prim-ministru, cea de președinte și cea de președinte de Parlament. Sau că controleze deținătorii de ștampile din toată țara.

Nu poți să te mândrești cu un tată bețiv, care te bate zi de zi, și care te ține în mizerie.

Prin urmare, patriotismul nu își are loc aici. Să ne facă să ne simțim bine,  să facă reforme, și abia atunci o să fiu mândru de țara asta. Acum, doar Deținătorii de ștampile și rudele acestora se pot mândri.