Archive | decembrie 2012

Discursul Preşedintelui!


Stimaţi Concetăţeni!

Vreau să încep a spune cu realizările mele. Realizările colective deocamdată, sunt parte dintr-o realizare individuală, aşa că nu se pune. Ceea ce vreau eu să spun e că orice „realizare comună” , este o iluzie, pentru că; să convingi de acest lucru mai multă lume, este o realizare individuală.

Anul 2012 este anul în care m-am învăţat a scrie. Anul în care am învăţat să arunc o privire în plus la ceea ce iese şi ar putea speria unii „privitori” ai monitoarelor.

Anul 2012, este anul în care am absolvit o facultate. Anul în care am luat pentru prima dată o notă la care am muncit pe deplin, pentru care nu am dormit nopţi, pentru care am umblat buimatic pe străzi, o notă cu care mă mândresc şi mă laud de fiecare dată când am ocazia – nota 10, la teza de licenţă.

Anul 2012 a fost anul în care deja au trecut primele caractere în CV la capitolul „experienţă de muncă”.  Salariu mic, dar speranţe mari.

Anul 2012 a fost un an în care am împlinit 22 de ani. Am devenit cu un an mai mare, şi cu un an mai aproape de realizarea visului meu.

Şi cel mai mult. Anul 2012, în timp ce am realizat că pot scrie mai bine, fără greşeli, şi cu responsabilitate faţă de ce prostii pui pe ecran, mi-am dat seama ce porcărie este blogging-ul. Astfel, după o experienţă care a început prin aprilie 2009, (adică pe vremea comuniştilor), am decis  – să mă doară în cot de acest blog.

Existenţa sa se va păstra, până când pe ultimul server al wordpress-ului va înceta să mai ardă luminiţa verde.

Reclame

Războiul din presa Moldovenească (Războiul Pitbull-ilor).


pitbull-thumb-336x403Deja de ceva vreme merge un război tacit între reprezentanţii presei. Nu e vorba de reflectarea unor subiecte, ci mai mult de reflectarea „finanţatorilor” şi „politicii editoriale”, fiecare parte acuzându-se treptat de anumite lucruri, acuzaţii la care cealaltă parte, răspunde tot cu aceeaşi agresivitate.

Problema este organizată astfel. În Republica Moldova trebuie să existe un personaj negativ, aflat la putere. Acel personaj negativ trebuie neapărat să aibă televiziune şi presă cumpărată. Acel personaj negativ trebuie neapărat să aibă bloggeri şi jurnalişti care lucrează pentru ei. Acel personaj negativ trebuie neapărat să se ocupe cu contrabandă, sau cu atacuri raider. Până în 2009, acel personaj era Voronin, televiziunile sale erau NIT, EUTV şi Moldova 1, iar bloggerii – nu prea erau aşa de puternici, astfel că s-a putut şi fără.

După ce Voronin şi-a dat demisia în septembrie 2009 (Comuniştii au renunţat, pentru că dacă doreau, Voronin putea fi preşedinte până la Venirea lui Timofti, şi foarte uşor Voronin putea să exercite acţiunea sa de desemnarea a prim-ministrului, astfel că Filat putea să nici nu fie Prim-Ministru), lucrurile au luat-o razna. În căutarea personajului negativ, cu presa şi cu bloggerii săi, care să se afle la putere, ne-am pomenit cu 2-3 „Voronini”, fiecare cu televiziunile sale şi mai nou cu bloggerii săi.

Prin urmare, penibilul constă în asta: Şefii nu se mai războiesc aşa de tare. Nu se mai înţeapă cu declaraţii. În opinia lui Filat, Plahotniuc nu e păpuşar, iar dacă sunt întrebaţi de ce au declarat ei cu un an în urmă, liderii PLDM (cum a făcut Streleţ într-o emisiune) se fac că nu aud şi evită, deloc diplomatic întrebarea. În opinia lui Plahotniuc, Filat nu e „regele contrabandei”. Lucrurile au devenit mai simple, şi anume:

– Au oameni plătiţi care se sfădesc între ei. Şi aici  – Jurnaliştii, bloggerii şi comentatorii. Scenele astea îţi aduc aminte de nimic mai mult decât luptele de cocoşi, interzise, ce au loc prin ţările Americii Latine. În fine, spre binele lor, Sper că sunt plătiţi !