Archive | martie 2012

(2)Politics for Dummies – Paralela Trădătorilor



Prin anul 2009, în special vara acelui an, când după evenimentele din 7 aprilie, când tinerii moldoveni înfăptuiau Marea Revoluţio-Lovitură de stat; zburdau colaje, care mai de care mai creative, cu Voronin şi Roşca, doi amorezi învolburaţi. O societate care nu ar accepta în ruptul capului o comunitate de gay, o societate care ar sta cu frica în sân mai tare atunci când vor fi nevoiţi să vadă un cuplu de acelaşi sex, decât atunci când vor vedea pe dracul, râdea şi făcea glume, despre cum să faci o treabă cu un bărbat.

Anul 2012. Comuniştii ies în faţa guvernului şi urlă cât de tare pot „Jios Aliansu”. Se observă, pe lângă mulţimea dezordonată şi plină de oameni parcă încărcaţi, duşi cu „samosfalu” şi descărcaţi în piaţă, un colaj; şi anume un dragon sau balaur sau dragono-balaur cu trei capete, capul principal Ghimpu, şi două capuri secundare – Lupu şi Filat. O fac fie din necunoştinţăde cauză, fie neintenţionat, dar orice copil mic ar ştie de fapt că cel mai mare cap dintre cele trei este Filat, iar Ghimpu estea deabia deabia o coadă, şi nu Dodon. Dodon, inclus şi el acolo, undeva pe la spate, care cică doreşte şi el nişte bani de la balaur. Nu ţin minte detaliile, dar ulterior, şi mai trădător a devenit întrucât a votat, pe absolventul Testului Statalităţii – Domnul Timofti.

Astfel legată de criză, de numărul 61 este Alegerea Preşedintelui, şi fabrica de Trădători.

Trădătorii sunt o specie destul de rară în Politica Moldovenească. Spunem rară, şi pe cale de dispariţie, deşi spre nefericirea unora ea nu dispare. Eşichierul Politic în Republica Moldova nu permie nici o cedare de poziţii. Se întîmplă asta deoarece electoratul este extrem de ideologizat, sau cu cuvinte mai simple, electoratul este atât de prostit, încât ajunger la o stare când primeşte doar un soi de prostie, şi cum o schimbi – gata, l-ai pierdut! Oricât de radical sau de decis pe un flanc ar fi,  ulterior, nimic nu îl întoarce în graţiile electoratului său de altă dată. Aşa a fost la Roşca. Cu Dodon, povestea nu va fi mai diferită.

Sunt şi trădători cu succes : Lupu şi Filat.

Astfel, pentru electoratul de dreapta, Roşca Mereu va fi „un cadavru politic, trădător şi alte adjective pe care din bun simţ nu o să le scriu aici”, iar Dodon va fi un politician consecvent, care a ştiut ce trebuie să facă la momentul potrivit, deşi e de neîncredere

Astfel, pentru electoratul de stânga, Dodon va fi mereu trădătorul, crescut la sânul lui Voronin, care a trădat şi a plecat să se dea cu Duşmanul, precum şi alte adjective, iarăşi de nescris din dorinţă de a nu dezgusta, în timp ce Roşca, nu prea sunt păreri de el, decât că – era mai bine cu el mai puternic, decât cu Ghimpu.

Concluzia este: În Moldova hâtrii reuşesc în Politică. Trebuie să trădezi la momentul potrivit pentru omul potrivit. Dacă nu faci asta, fură cât mai mult, până la următoarele alegeri, căci sfârşitul carierei politice este foarte foarte foarte aproape.

Reclame

Țara „Închide Gura” (1) sau Politics for Dummies


După o perioadă de circa 3 ani, discuțiile despre Alegerea Președintelui s-au oprit. Au apărut o serie de alte discuții, ce au izvorât, fie din acest lucru, fie continuă la nesfârșit alte discuţii izvorâte înainte de încheierea acesteia.

Înainte de a începe ceva, vreau să spun că:

Numărul de 61 de voturi de la deputaţi, necesare pentru alegerea preşedintelui este: (exprimându-ne cu toată eleganţa de care am putea da dovadă la acest subiect) scos ca din c.r, iertaţi-mi exprimarea. Pus evident cu scopuri nobile, şi anume de a face ca Majoritatea, o dată formată, să poată consulta opoziţia pentru a alege preşedintele, şi anume ca să aleagă un preşedinte cât mai neutru posibil şi nu doar o cârpă a majorităţii; numărul de 61 a devenit, mai ales în urma lipsei totale de cultură politică atât a societăţii precum şi a aleşilor acestora, principala cauză a crizei politice ce a avut loc în Moldova, până acum două săptămâni.

Societatea Moldovenească nu este gata de democraţie. Nu merită democraţia, nu ştie ce e asta „democraţia”, şi mai ales pune în antagonie noţiunile de „democrat” şi „comunist”, ceea ce absolut orice student sănătos care a apucat un pic de politologie îţi va spune că relaţia de antonimie dintre aceste două e ca şi relaţia de antonimie dintre „război” şi „negociere”. Adică războiul, poate include negocieri, însă negocierile au mai mult legătură cu pacea decât cu războiul; dar cam atât. Avântaţi-vă în discţii aici, şi o să dau replici la ceea ce am avut în vedere.

Astfel, Societatea a ajuns să vorbească despre politică fără să o înţeleagă, şi să facă politică deşi spune că nu îi place. Ceva de genul,

– Ghimpu e rău!
– Dar de ce ?
– Hai să nu discutăm despre Politică!

Astfel în ceea ce urmează, vreau să lămuresc câteva chestiuni pe care lumea le discută, dar de care practic nimeni nu-şi dă seama cât de stupid sună. Practic, o să le analizăm perlele societăţii, pe baza părerilor venite din societate, discuţiilor din microbuze, discuţiilor la un pachet de răsărită şi în alte circumstanţe.

O să lămurim o serie de lucruri, şi anume:

1) Paralela Trădătorilor: De la Roşca la Dodon
2) Limbile MoldoRomâne,
3) Bi-TriColorul
4) Doctrine Politice

şi altele.