Archive | Noiembrie 2011

Cîinele, Analistul şi Un exemplu din viaţă.


Un cîine este loial. Cîinele va hămăi la toţi înafară de stăpînul său. Cîinele va fi hrănit de al său stăpîn. Stăpînul său va fi acela care îl va hrăni, îi va da mîncare şi apă. Stăpînul lui va fi acela pe care el îl va linge în palmă şi căruia căţelul i se va gudura la picioare, atunci cînd se va uita cu autoritate. Căţelul va fi legat uneori la lanţuc, avînd un spaţiul îngust de manevră, însă şi aşa va fi fericit. Atunci cînd cîinele nu va mai hămăi la comandă, cînd cîinele va începe a orbi, va începe a ataca stăpînul său, acest va fi lichidat, va fi anihilat.

Ce reprezintă un analist politic? Un comentator Politic? Un expert? Un „blogher”? O persoană care critică pe toţi, mai puţin pe cineva. ABsolut toţi uită, mai mult intenţionat să critice pe cineva. E la general, şi este ceva normal de fapt, pentru că ce om critică pe cel care-l plăteşte? Nimeni ! Chiar un prezentator din ROmânia, i s-a reproşat tot timpul că de ce nu îl critică şi pe cel în proprietatea căruia se afla televiziunea – „Pentru că mă plăteşte, pentru că el e cel care-l plăteşte”. Uneori, sunt situaţii cînd nu e normal. Persoana nu te plăteşte ca să nu scrii despre dînsul, ci pur şi simplu îţi dă bani ca să critici, şi în mod normal, tu o să te anini de toţi, mai puţin de acel care îţi dă bani, mai mult din politeţe.

Acuma, citind toate acestea, puteţi să răspundeţi la întrebarea : „De ce Mihai Ghimpu nu spune nimic, nici de rău, nici de bine de Plahotniuc? „

Anunțuri

Oameni Pierduţi ( LOST ) – Episodul VII – The last of the Moldovans(Ultimul Moldovan)


Lupta politică răreşte societatea Moldovenească. Se vede, se aude, se simte acest lucru. Mica societatea a „Insulei”, din cauza luptei pentru prim-ministru s-a rărit. Toţi locuitorii au devenit „cadavre politice”, pînă cînd a rămas doar ultimul, cel mai nant, cel mai vînjos, cel mai „cacioc”, cel mai patriot din Moldoveni. Era el, era singur, era înconjurat de apă şi de mare, pentru că în sfîrşit are şi Moldova Mare.

Ultimul Moldovean este deprins să trăiască singur, ultimului Moldovean este deprins să trăiască, să fie frate cu jungla, să devină unul cu ea, căci între junglă şi Moldova, diferenţă nu e. Pentru că unde junglă nu e, nimic nimic nimic nu e.

Fredonînd „crazy loop” a lui Dan Balan, Moldoveanul se îndrepta spre plajă, încercînd să descoepre ce a mai rămas din societatea de altă dată. Moldoveanul, a privit la el, la cît de cool arăta el în oglindirea apei şi s-a mirat de ceea ce văzu-se. S-a mirat şi el de cît este de singur aici.

La stînga – pustiu, iar la dreapta şi mai pustiu. Mica lui Moldovă a devenit pustie, unii fie au emigrat, unii fie au pierit din cauza luptei politice, iar unii nu au supravieţuit la şocul de trezire la realitate.

O societate demult apusă – măreaţa societate a Moldovenilor, cei 4 milioane de persoane care se diferă ca formă şi ca conţinut de alţii. O societate, care a ajuns din păcate la nivelul „plintusului sau taracanului”, din cauza că nu au reuşit la momentul potrivit să împartă nişte posturi.

Brusc Microbuzul 136 se opreşte, fiecare coboară fie la „arKĂBĂ – Spitalul Republican”, fie la „Oncologic”, fie la „Centru di diagnozî”, fie deam mai jos, la „universitaaaaţsiiii” . Ceilalţi, merg la leagănul civilizaţiei Moldave – Piaţa Centrală.

Episodul I

Episodul II – Constituţia

Episodul III – Interimatul

Episodul IV – Obiceiurile şi Tradiţiile

Episodul V – Băăăăleadzi

Episodul VI – Glamour